Ce este epicondilita laterala?
Epicondilita laterala sau “cotul tenismen-ului” (tennis elbow), reprezinta o inflamatie a portiunii proximale a tendonului grupului extensoarelor cu originea pe epicondilul lateral al osului humerus – vezi poza 1. Provoaca o durere la cot specifica, localizata pe fata dorsala a treimii proximale a antebratului – vezi poza 2. Durerile in epicondilita laterala, sunt prezente mai rar in repaus si mai frecvent in momentul extensiei mainii pe antebrat – vezi mai jos testul Cozen. Frecvent pacientii asociaza durerea articulatiei cotului cu o tendinita la cot.
In stadii avansate, banalul “ma doare in cot” devine o durere invalidanta prezenta la unele din cele mai mici miscari.
O durere la nivelul mainii poate avea mai multe cauze. Doar un diagnostic corect ne poate duce la un tratament eficient. Vezi aici un articol pe blogul meu despre posibile cauze de durere la mana.
Poza 1 – Leziunea tendonului:
Poza 2 – Zona specific dureroasa:
De ce apare epicondilita laterala?
Epicondilita laterala poate sa apara dupa folosirea mai indelungata a unei miscari specifice, repetitive, de extensie a mainii pe antebrat. Este o miscare specifica jucatorului de tenis. Ea apare la orice categorie profesionala care efectueaza foarte des si repetat miscarea de extensie a mainii.
Ce simptome prezinta pacientii cu epicondilita laterala?
Pacientii de regula se plang de o durere localizata la nivelul zonei laterale a cotului, pe epicondilul lateral, la locul unde se insera tendonul muschiului extensor scurt radial de carp. Durerea este exacerbata de extensia incheieturii mainii – vezi poza 3.
Diagnosticul in epicondilita laterala
se bazeaza pe istoricul clinic si examinarea clinica.
Clinic, adica ceea ce constata specialistul prin discutia cu pacientul, prin examinare si prin efectuarea unor teste specifice, poatem determina destul de exact suspiciunea pentru epicondilita cotului. Testul care ne ajuta la confirmarea acestei tendinite dureroase este testul Cozen – vezi mai jos video.
Video cu Testul Cozen sau testul ridicarii scaunului, pune in tensiune tendonul extensor scurt radial de carp si identifica epicondilita cotului. Se face cu membrul superior in pozitie orizontala, articulatia cotului in extensie completa iar mana cu palma in jos.
Paraclinic, o ecografie musculoscheletala – ECO – sau rezonanta magnetica nucleara – RMN – deceleaza degenerarea tendonului extensor scurt radial de carp – TESRC. Se pot constata acumulari de fluide si edem de tip inflamator. In cazuri grave examinarea ECO sau RMN poate evidentia o dezinsertie sau ruptura a tendonului.
Evaluarea radiologica – radiografia articulatiei cotului – nu ajuta la stabilirea diagnosticului pozitiv dar poate fi utila pentru a exclude alte afectiuni. Uneori pot fi decelate osificari ale tesuturilor moi care pot fi consecinta injectarilor multiple locale sau pot fi parte din procesul natural de evolutie al bolii. Acest lucru este inca incert.
Poza 3 – Durere localizata specific:
Poza 4 – Apare frecvent la tenismani:
Prin electro miografie – EMG – si studii de conducere nervoasa se elimina orice suspiciune de compresiune nervoasa. Sindromul de tunel radial poate da o simptomatologie asemanatoare.
Cum se trateaza epicondilita laterala?
Cel mai bun tratament este preventia! Evitarea suprasolicitarii zonei ramane dezideratul numarul unu. Intreruperea miscarilor repetitive prin modificarea activitatii reprezinta primul pas, evitandu-se astfel factorii agravanti. Atentie la fumat! Fumatul clasic sau electronic implica o miscare repetitiva de flexie a cotului care poate declansa sau agrava simptomele unei epicondilite laterale.
Daca au aparut primele simptome de epicondilita laterala, trebuie imediat instaurat tratamentul conservator.
Tratamentul conservator
Epicondilita laterala denumita si tendinita cotului, trebuie tratata urmand principiile de tratament ale unei tendinite. Tratamentul conservator, adica fara operatie, trebuie impartit in 3 etape si are eficienta doar in stadiile incipiente:
- Etapa 1 include schimbarea activitatii cu evitarea factorilor agravanti, concomitent cu aplicarea de gheata local. Antiinflamatoarele nesteroidiene (Ibuprofen) pot fi utilizate, local (gel sau unguent) sau general (tablete), pentru a reduce o sinovita locala asociata. Conform ultimelor studii clinice, in aceasta faza de instituire a tratamentului, imobilizarea permanenta sau nocturna, cu atela, precum si injectiile locale cu corticosteroizi nu si-au dovedit pana in prezent eficacitatea.
- Etapa 2 presupune inceperea unui program de recuperare kinetoterapeutica dupa diminuarea simptomatologiei din faza acuta. Un fizio-kinetoterapeut specializat in membrele superioare este cel mai in masura pentru a gestiona astfel de cazuri.
- Etapa 3 poate include pe langa evitarea factorilor agravanti si kinetoterapie specializata, injectarea diverselor substante la nivelul zonei dureroase. Se pot utiliza injectii cu corticosteroizi, toxina botulinica, plasma autologa – PRP – sau lidocaina. Atentie insa! Studiile recente si experienta echipei noastre au aratat faptul ca injectiile cu corticosteroizi prezinta efecte aparent pozitive pe termen scurt (pacientul sesizeaza o disparitie temporara a durerii, care insa revine), cu efecte negative pe termen mediu si lung.
In caz de persistenta a simptomelor dupa o perioada de 1-2 luni de tratament conservator, singura optiune ramane tratamentul chirurgical. Orice amanare, duce la cronicizarea bolii si implicit la extinderea degenerarii tendonului.
Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical presupune excizia portiunii de tendon afectat si refacerea acestuia, cu denervarea epicondilului lateral al humerusului. Acesta fiind inervat de ramurile posterioare ale nervului cutanat posterior al antebratului.
Spitalizarea, anestezia si durata interventiei
Interventia se efectueaza in regim de spitalizare de zi, iar pacientul petrece aproximativ 2 ore in clinica.
Procedura se efectueaza in anestezie locala si este complet nedureroasa.
Dupa instalarea anesteziei interventia dureaza aproximativ 15 – 20 min.
Ce se intampla dupa interventia chirurgicala ?
Imediat dupa operatie veti primi o lista cu recomandari specifice.
Purtarea unei contentii elastice asociata cu mentinerea ridicata a membrului operat cu ajutorul unei orteze specifice (vezi toate detaliile despre orteza aici) este obligatorie – vezi poza 5 si 6. Activitati de forta se pot efectua doar dupa doua luni. In unele cazuri este necesara recuperarea prin fiziokinetoterapie.
Poza 5 – Orteza cu atela dinamica:
Poza 6 – Orteza – mecanism de fixare:
Recuperarea dupa operatia de epicondilita laterala
Recuperarea este major influentata de stadiul evolutiv al bolii. In cazul epicondilitei laterale operate la timp putem avea o recuperare de 3-4 saptamani. La epicondilita laterala cronica recuperarea poate fi incompleta si de lunga durata.
Cicatricea dupa operatia de epicondilita laterala este relativ mica. Are o lungime variabila de aproximativ 4 cm – vezi poza 7 si 8.
Poza 7 – Cicatricea dupa operatie:
Poza 8 – Lungimea cicatricii:
Contraindicatii
Operatia pentru epicondilita laterala nu are contraindicatii specifice.
Este interzisa folosirea aspirinei si a derivatelor sale sau a altor medicamente hipocoagulante / anticoagulante (care intarzie coagularea si prelungesc sangerarea) cu 10 zile inainte de interventia chirurgicala. Aceste aspecte vor fi discutate cu ocazia consultatiei preoperatorii, cand veti informa medicul ce alte boli mai aveti si ce tratamente folositi.
Ce se intampla daca nu ma tratez?
Boala poate evolua spre invalidarea functiei mainii.
Atentie! Cereti sfatul unui specialist daca o durere in zona cotului persista mai mult de o saptamana. Nu recomand sa urmati sfaturi si pareri despre tendinita la cot, din diverse forum-uri navizate. Adresati-va doar unui specialist cu experienta.
Acest articol are scop strict educativ!
Nu inlocuieste o consultatie si nu stabileste un diagnostic.
Te rog sa consulti un specialist inainte de a lua o decizie medicala.
Dr. Med. Vladislav Gyebnar si colab.
